Capitolul 13
Elogiul iubirii b
Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată.1 Dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aș avea iubire, aș deveni o aramă sunătoare sau un chimval
a zăngănitor.
Note de subsol
b Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelenţă care constituie atmosfera vieţii creştine şi motivează toată viaţa celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanţe ale iubirii, limba greacă foloseşte 4 termeni diferiţi: 1) storge pentru a reda gingăşia şi tandreţea dintre membrii unei familii; 2) eros pentru a reda iubirea sexuală, patima amoroasă (nu apare în NT); 3) philia pentru a descrie prietenia, o relaţie intimă şi de reciprocitate între membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noţiunea cu grijă insistând asupra egalităţii, deci al aceluiaşi nivel cultural şi social); 4) agape, termenul folosit în acest imn, (substantivul este specific religiei revelate şi apare de peste 60 de ori în scrierile sfântului Paul) pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni (chiar în absenţa răspunsului omului) şi a oamenilor faţă de Dumnezeu (aceasta presupune cunoaştere, cinstire, respect profund, care îndeamnă la admiraţie şi ajunge la adoraţie) şi a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestă în acte concrete (de fapt, verbul agapaô înseamnă "a primi un oaspete cu bunăvoinţă şi afecţiune"), ajungând până la dăruirea propriei vieţi.
a Kymbalon = era în antichitate un instrument care acompania dansul şi cortegiile festive. Era format din două discuri metalice. Lovirea unuia de celălalt produce un sunet puternic şi metalic marcând ritmul şi cadenţa. Este o formă primitivă a talgerelor actuale. Sfântul Paul subliniază zgomotul strident, lipsit de armonie (arama nici nu este instrument).